Era o seară răcoroasă de vară totuşi , Amalia şedea pe iarba verde , era vreo trei sau patru noaptea , somn nu avea chiar deloc . Ţinea chitara în braţe şi îşi mişca lent pana pe corzile ei , cântând o melodie lentă , plăcută la auz. Ea era puţin cam umedă , roua căzuse , căzuse şi pe corpul ei , dar asta nu conta , se simţea bine , ştia că nu este auzită de nimeni.